Alaptarea – ghid complet pentru hranirea corecta a bebelusilor

Alăptarea prezintă numeroase beneficii, atât fizice, cât și emoționale, pentru bebeluș, dar și pentru mamă. Experții recomandă hrănirea exclusiv la sân în primele șase luni ale bebelușului și, după introducerea altor alimente, continuarea alăptării până cel puțin când copilul împlinește un an.

Hrănirea cu lapte matern poate începe din prima oră de la naștere, iar decizia de a alăpta este o chestiune personală.

Cât de des ar trebui să fie alăptat sugarul depinde de preferințele acestuia: vrea porții mici și dese sau mese mai consistente și cu pauze mai mari între ele? Acest lucru se va schimba pe măsură ce bebelușul crește. De regulă, nou-născuții vor să fie hrăniți la fiecare două-trei ore. Până la două luni, hrănirea la sân se face cam la fiecare trei-patru ore. Până la șase luni, majoritatea bebelușilor sunt alăptați la fiecare patru-cinci ore.

La vârsta de șase luni, sunt introduse în dietă alte alimente, care completează aportul de nutrienți pe care bebelușul îl primește din hrănirea la sân. Sarea și zahărul sunt interzise în alimentația bebelușilor și a copiilor mici.

De ce este importantă alăptarea? Laptele matern oferă toți nutrienții de care bebelușii au nevoie pentru primele șașe luni de creștere și dezvoltare sănătoasă. Bebelușii alăptați exclusiv la sân au o rezistență mai bună împotriva bolilor obișnuite ale copilăriei. Mai târziu, în perioada copilăriei, cei care au fost alăptați sunt mai puțin susceptibili de a deveni supraponderali sau obezi.

Cu cât un copil este alăptat mai mult timp, cu atât mai mare este protecția împotriva anumitor afecțiuni pe termen lung. Totodată, cu cât o femeie alăptează mai multe luni sau ani, cu atât mai mari sunt și beneficiile pentru sănătatea ei.

În ciuda recomandărilor Organizației Mondială a Sănătății (OMS) ca bebelușii să fie alăptați exclusiv la sân în primele șase luni, la nivel mondial, doar 40% dintre aceștia sunt hrăniți exclusiv la sân. Potrivit OMS, dacă alăptarea la sân ar fi extinsă la un nivel universal, s-ar salva aproximativ 820.000 de copii în fiecare an.

Cuprins:

Alăptarea este una dintre cele mai eficiente modalități de a asigura sănătatea nou-născutului, a copilului și a adultului care va deveni.

Ce este alăptarea?

Alăptarea este una dintre cele mai eficiente modalități de a asigura sănătatea nou-născutului, a copilului și a adultului care va deveni. Este, totodată, importantă și pentru sănătatea mamei.

Laptele matern conține toți nutrienții esențiali de care bebelușul are nevoie, în proporțiile potrivite. De asemenea, este bogat în enzime, hormoni și anticorpi, care susțin creșterea și dezvoltarea bebelușului și îl protejează de infecții și boli.

În plus, alăptarea ajută la crearea unei legături emoționale puternice între mamă și sugar. Contactul piele-pe-piele și actul în sine al alăptării îi oferă bebelușului sentimentul de siguranță și îl face să simtă dragostea mamei.

Sugarii ar trebui să fie alăptați exclusiv la sân – adică să primească numai lapte matern – în primele șase luni de viață, pentru a avea parte de o creștere, o dezvoltare și o sănătate optime. Ei ar trebui să fie alăptați la cerere, adică de câte ori își doresc, atât ziua, cât și noaptea. Nu trebuie folosite biberoane sau suzete.

Alăptarea exclusiv la sân înseamnă a nu-i da sugarului niciun alt aliment sau băutură (nici măcar apă) în afară de laptele matern. Bebelușul poate primi săruri de rehidratare orală, picături și siropuri (vitamine, minerale, medicamente).

Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca sugarii să înceapă să primească alimente complementare la vârsta de șase luni (180 de zile), în plus față de laptele matern. Alimentele nou introduse trebuie să ofere suficienți micronutrienți și proteine pentru a satisface nevoile nutriționale ale unui copil în creștere.

Tranziția de la alăptarea exclusivă la diversificare (completarea laptelui matern cu alimente solide) este momentul în care mulți bebeluși devin malnutriți, atrage atenția Organizația Mondială a Sănătății. Prin urmare, este esențial ca sugarii să primească alimente complementare corespunzătoare nevoilor lor, pentru a asigura o tranziție corectă de la perioada de alăptare la diversificare.

Copiii alăptați la sân au performanțe mai bune la testele de inteligență, sunt mai puțin predispuși la supraponderabilitate sau obezitate și mai puțin predispuși la diabet mai târziu în viață. Femeile care alăptează la sân au, de asemenea, un risc redus de cancer de sân și ovarian. 

Beneficiile nutriționale ale laptelui matern

Laptele matern are o formulă unică de vitamine, minerale și antioxidanți, care susține sănătatea bebelușului.

  • Laptele matern este ușor de digerat (având în vedere că sistemul digestiv al sugarului este în curs de dezvoltare).
  • Laptele matern are cantitatea potrivită de grăsimi, zahăr, apă, proteine și vitamine, pentru dezvoltarea armonioasă a bebelușului.
  • Laptele matern conține anticorpi (protejează bebelușul împotriva infecțiilor și ajută la întărirea sistemului imunitar).

Laptele matern răspunde nevoilor bebelușului, deoarece conține:

  • carbohidrați, cum ar fi lactoza, care susțin un echilibru sănătos al bacteriilor din stomacul bebelușului;
  • grăsimi, care ajută la dezvoltarea creierului și a sistemului nervos al bebelușului;
  • proteine, care protejează bebelușul de infecții;
  • vitamine, care susțin creșterea bebelușului;
  • globule albe, care ajută la combaterea infecțiilor.

Laptele matern furnizează toți nutrienții de care sugarul are nevoie în primele șase luni de viață, poate asigura jumătate sau mai mult din necesarul de energie al unui bebeluș cu vârsta cuprinsă între șase luni și un an și o treime din necesarul de energie al unui copil în perioada dintre vârsta de un an și doi ani.

Alăptarea exclusiv la sân timp de șase luni are multe beneficii pentru sugar și pentru mamă.

Beneficiile alăptării

Alăptarea exclusiv la sân timp de șase luni are multe beneficii pentru sugar și pentru mamă.

Beneficiile alăptării pentru bebeluș

Laptele matern este alimentul ideal pentru nou-născuți și sugari, pentru că le oferă nutrienții de care au nevoie pentru o dezvoltare sănătoasă. Dincolo de beneficiile imediate pentru bebeluși, alăptarea la sân contribuie la menținerea sănătății pe termen lung. Adolescenții și adulții care au fost alăptați la sân când erau bebeluși au mai puține șanse de a fi supraponderali sau obezi. Ei sunt mai puțin predispuși să aibă diabet de tip II și au performanțe mai bune la testele de inteligență.

Cercetările sugerează că alăptarea la sân reduce riscul copilului de a contracta anumite boli și ajută la formarea unui sistem imunitar puternic. Copiii hrăniți la sân au un risc mai mic de:

  • infecții gastrointestinale (diaree, vărsături);
  • enterocolita necrozantă (în special în rândul copiilor născuți prematur);
  • infecții respiratorii (pneumonia, virusul sincițial respirator și tusea convulsivă);
  • otită medie acută (infecții ale urechii);
  • astm;
  • meningită bacteriană;
  • sindromul morții subite a sugarului;
  • eczeme;
  • alergii
  • obezitate infantilă;
  • diabet juvenil;
  • cancer.

Studiile arată că bebelușii alăptați la sân au o rată de spitalizare mai mică și tind să aibă o stare de sănătate mai bună. Alăptarea este benefică, chiar dacă este doar pentru o perioadă scurtă de timp.

Beneficiile alăptării pentru mama

Alăptarea nu este benefică doar pentru sugar, ci și pentru mamă. O durată mai lungă a alăptării contribuie la sănătatea și bunăstarea mamelor. Femeile care își hrănesc la sân copiii au un risc mai mic de:

  • cancer mamar;
  • cancer ovarian;
  • cancer endometrial;
  • cancer tiroidian
  • diabet de tip 2;
  • hipertensiune arterială;
  • boli cardiovasculare;
  • depresie postpartum (dacă alăptarea decurge bine și se creează o legătură mamă-bebeluș).

Pe lângă faptul că susține sănătatea pe termen lung, alăptarea are multe alte beneficii pentru mamă, precum și pentru relația cu bebelușul:

  • recuperare mai rapidă după naștere (stimulează uterul să se contracte normal și reduce pierderile de sânge;
  • întărirea legăturii fizice și emoționale dintre mamă și copil (unii cercetători au descoperit că legătura care rezultă din alăptare poate ajuta la reducerea problemelor sociale și comportamentale atât la copii, cât și la adulți);
  • stabilirea încrederii (mamele care alăptează învață să citească indiciile pe care bebelușii le transmit, iar aceștia învață să aibă încredere în ele, ceea ce ajută la modelarea comportamentului timpuriu al sugarilor).

Alăptarea corectă a bebelușilor

Alăptarea nu este lipsită de provocări, dar se învață. Relația dintre mamă și bebeluș se construiește în timp, însă este important ca cei doi să se cunoască la scurt timp după naștere. Specialiștii recomandă ca bebelușul să fie alăptat în prima oră de la naștere. Acest lucru nu doar că ajută la stabilirea unei relații fizice și emoționale între mamă și nou-născut, dar contribuie și la stimularea producției de lapte.

De asemenea, poziția contează. Atât mama, cât și sugarul trebuie să se simtă confortabil în timpul alăptării, pentru a se bucura împreună de acest moment. Poziționarea corectă poate preveni durerea de la nivelul mameloanelor și poate face hrănirea mai plăcută pentru amândoi.

Când are loc prima alăptare?

În mod ideal, bebelușii pot începe să se hrănească de la sânul mamei imediat după ce se nasc. Majoritatea maternităților sprijină alăptarea la sân în decurs de o oră după naștere. Nou-născuții sunt de obicei alerți după ce se nasc și vor încerca să caute sânul și să se atașeze.

Există numeroase preconcepții privind atașarea la sân a prematurilor sau a bebelușilor născuți prin cezariană. În realitate, fie că e vorba de naștere naturală, fie că e prin cezariană, fie că bebelușul s-a născut la termen sau prematur, alăptarea cât mai repede după naștere este esențială.
În Ghidul de alăptare al doctorului Jack Newman sunt demontate unele dintre miturile privind alăptarea. Textul e însoțit de fotografii explicative și de trimiteri la filme care ilustrează o problemă sau alta, fiind, prin structura sa clară, de ajutor mamelor care se lovesc de anumite dificultăți pe parcursul relației de alăptare.

Prematuritatea sau boala copilului au fost considerate cândva un motiv de separare a nou-născuților de mame, dar cercetările au arătat că cea mai sigură și eficientă abordare este îngrijirea tip cangur, în care mamele și copiii lor prematuri stau în contact piele-pe-piele cea mai mare parte a zilei. Ajută la stabilizarea copilului, la reducerea problemelor respiratorii și cardiace și facilitează alăptarea.

Dr. Jack Newman

Contactul piele-pe-piele între o mamă și bebeluș este o modalitate eficientă de a încuraja formarea unei legături timpurii între cei doi. În plus, îl ajută pe nou-născut să se atașeze de sân.

Prima alăptare poate fi amânată în cazul în care bebelușul are nevoie de îngrijire specială. 

Laptele produs de glandele mamare după naştere se numește colostru. Este un lichid gros și, de obicei, are o culoare galben-aurie. Este un aliment foarte concentrat, așa că bebelușul va avea nevoie doar de o cantitate mică, aproximativ o linguriță, la fiecare masă. Colostrul ajută tractul digestiv al nou-născutului să se dezvolte și să se pregătească pentru a digera laptele matern „matur“, pe care glandele mamare îl produc după 10-15 zile de la naștere. Între colostru și laptele „matur“, sânii produc așa-numitul lapte de tranziție.

Cei mai mulți sugari pierd puțin în greutate în primele trei până la cinci zile după naștere, însă acest lucru nu are legătură cu alăptarea.

Cât de des ar trebui alăptat bebelușul?

În prima săptămână, este posibil ca bebelușul să-și dorească să fie hrănit foarte des, respectiv la fiecare oră.

În primele săptămâni, sugarul ar trebui să fie alăptat de cel puțin opt ori, la fiecare 24 de ore. Însă, în acest interval, unii bebeluși au nevoie până la 12 ori sau mai multe mese. Ei trebuie hrăniți la cerere, adică ori de câte ori le este foame. Acest tip de alăptare se mai numește „hrănire dirijată de bebeluș“ și este cea mai eficientă.

Semne care indică faptul că bebelușului îi este foame:

  • este agitat;
  • își suge degetele sau pumnul;
  • își linge buzele sau scoate limba;
  • murmură;
  • își mișcă maxilarul sau capul pentru a căuta sânul;
  • își duce mâna la gură;
  • este agitat;
  • plânge.

Cantitatea de lapte matern variază în funcție de nevoile bebelușului. De fiecare dată când acesta se hrănește, corpul mamei învață să producă mai mult lapte pentru următoarea masă. Cantitatea de lapte pe care glandele mamare o produc va crește sau va scădea în funcție de cât de des este alăptat sugarul.

În primele săptămâni, înainte ca mama și bebelușul să se simtă confortabili cu alăptarea, nu este indicată completarea alimentației cu lapte praf, pentru că ar putea duce la scăderea producției de lapte matern.

Care este cea mai bună poziție pentru alăptare?

Ce presupune alăptarea corectă? În primul rând, hrănirea corectă la sân înseamnă ca mama și bebelușul să se simtă confortabil. De aceea, este bine ca proaspetele mămici să-și încurajeze copilul să caute și să se atașeze singur la sân.

Înainte de alăptare, mama trebuie să „caute“ indicii care arată că bebelușului îi este foame. Hrănirea la cerere este cea mai eficientă metodă de a-i oferi sugarului nutrienții de care are nevoie pentru a crește sănătos.

Pentru că alăptarea poate să dureze până la 20 de minute, este esențial ca mama să aibă o poziție confortabilă încă de la început: cu spatele și picioarele bine sprijinite.

Poziția ideală de alăptarea este aceea în care mama și bebelușul se simt relaxați, indiferent care este aceasta, iar mama nu trebuie să facă eforturi pentru a menține poziția sau pentru a continua să alăpteze, iar bebelușul trebuie să fie corect atașat la sân.

De ce contează poziția corectă? Din mai multe motive. În primul rând, atașarea corectă a bebelușului la sân asigură hrănirea optimă: cel mic primește cantitatea necesară de lapte. Pe de altă parte, poziția corectă de alăptare ajută la prevenirea durerilor și rănilor la nivelul mameloanelor.

Nu în ultimul rând, o poziție de alăptare corectă încurajează contactul piele-pe-piele, favorizând o legătură emoțională puternică între mamă și sugar.

Unii bebeluși știu să apuce sânul mamei imediat după naștere, având acest reflex exersat încă din perioada intrauterină. Astfel că, odată pus la sân, caută instinctiv mamelonul. Mângâierea ușoară a gurii bebelușului cu partea inferioară a areolei mamare, îl încurajează pe acesta să deschidă gura. Limba sugarului trebuie să acopere linia inferioară a gingiei. Apoi, mamelonul ar trebui îndreptat spre cerul gurii. În timp, mămicile vor observa un model ritmic de supt și înghițit în timpul alăptării. Acest lucru indică faptul că sugarul extrage în mod eficient laptele.

De fiecare dată când bebelușul se hrănește, corpul mamei învață să producă mai mult lapte pentru următoarea masă.

Principalele provocări în perioada alăptării

Alăptarea este un proces frumos, atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș, însă nu este lipsit de provocări. Hrănirea la sân se învață și multe femei întâmpină dificultăți la început.

Separarea mamei de nou-născut și suplimentarea cu lapte praf pentru sugari îngreunează alăptarea.

Iată câteva provocări comune:

  • Durere la nivelul mameloanelor. Prinderea necorespunzătoare la sân poate duce la apariția durerilor. Consultanții în alăptare pot oferi informații corecte despre atașarea corectă a sugarului.
  • Lipsa lactației. Principiul funcționării lactației este cel al cererii și al ofertei. Cu cât bebelușul este hrănit mai des la sân, cu atât glandele mamare vor produce mai mult lapte. În cazul mămicilor îngrijorate de producția de lapte, creșterea frecvenței alăptării și hidratarea constantă poate contribui la stimularea fluxului de lapte.
  • Mastita. Unele femei dezvoltă mastită – o infecție a glandelor mamare. Odihna, antibioticele și alăptarea frecventă pot ajuta la ameliorarea acestei afecțiuni.
  • Angorjarea sânilor. Aceasta este o problemă comună, care apare la aproximativ două-șase zile după naștere și reprezintă o umplere excesivă a sânilor cu lapte, ce poate cauza disconfort și chiar durere. Când se face tranziția de la colostru la laptele „matur“ poate apărea un dezechilibru între rezerva de lapte și cerințele de hrană ale bebelușului. Alăptarea frecventă și atașarea corectă la sân ajută, adesea, la rezolvarea acestei probleme.
  • Cerere prea mare de alăptare. Când apar crizele de creștere, bebelușii își doresc, adesea, mai multe hrăniri la sân într-o perioadă scurtă de timp. Acest lucru este normal și se întâmplă, de regulă, în primele etape ale alăptării și în perioadele de creștere rapidă.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca:

  • mamele să inițieze alăptarea la sân în decurs de o oră de la naștere;
  • sugarii să fie alăptați exclusiv la sân în primele șase luni de viață;
  • alăptarea să continue și după introducerea alimentelor solide, până la doi ani sau mai mult.

Multe mame care alăptează se întreabă dacă bebelușii lor primesc suficient lapte pentru o bună nutriție. Dacă sugarul este hrănit corect ar trebui:

  • să nu piardă mai mult de 7% din greutatea de la naștere în primele câteva zile de viață;
  • să pară mulțumit timp de aproximativ 1-3 ore între mesele de alăptare;
  • să aibă cel puțin șase scutece pe zi umede până la vârsta de 7-10 zile.

Există câteva recomandări ale specialiștilor care pot face procesul alăptării mai simplu și mai plăcut.

  • Conștientizarea. Mămicile ar trebui să caute indiciile de foame ale bebelușului și să alăpteze ori de câte ori acesta cere. În primele câteva săptămâni, hrănirea la sân poate avea loc de până la 12 ori la fiecare 24 de ore. Când sugarul plânge, este semn că îi este mult prea foame. Cel mic ar trebui atașat la sân înainte de a începe să plângă.
  • Răbdarea. Hrănirea la sân este un proces care poate dura între 10 și 20 de minute la fiecare sân. Așadar, alăptare nu trebuie grăbită. Totodată, e nevoie de răbdare pentru ca legătura dintre mamă și bebeluș să se formeze și alăptarea să devină confortabilă.
  • Confortul. Cheia unei alăptări de succes îl reprezintă confortul. Mama trebuie să se relaxeze în timpul alăptării, astfel încât să ușureze munca bebelușului. Când cei doi se simt confortabil și sunt relaxați, hrănirea la sân se face fără prea mari provocări.

Cele mai comune întrebări despre alăptare

Laptele matern oferă cea mai bună nutriție pentru majoritatea sugarilor, inclusiv pentru nou-născuții prematuri și bolnavi. Cu toate acestea, există rare excepții în care alăptarea nu este recomandată:

  • Dacă mama este infectată cu HIV. Virusul se poate transmite la bebeluș prin laptele matern și, prin urmare, alăptarea nu este permisă dacă mama este pozitivă pentru infecție cu HIV.
  • Dacă mama suferă de cancer și ia medicamente pentru chimioterapie nu își poate alăpta bebelușul.
  • Dacă mama suferă de infecții tuberculoase netratate și active e sfătuită să nu alăpteze. După ce infecția este vindecată sau ținută sub control, astfel încât să nu se răspândească la sugar, mamele își pot hrăni copilul la sân.
  • Dacă mama este infectată cu virusul limfotrop pentru celule T umane, nu trebuie să-și alăpteze bebelușul.
  • Dacă mama consumă droguri ilegale nu trebuie să alăpteze bebelusii. Este permis, ocazional, un pahar cu alcool, cu condiția ca mama să nu hrănească bebelușul la sân timp de cel puțin două ore de la consum. În general, fumatul și alcoolul ar trebui evitate de către mamele care alăptează.

Pot mămicile alăpta dacă sunt bolnave?

Unul dintre beneficiile alăptării este că îi protejează pe cei mici de infecții. Chiar dacă mama suferă de o boală infecțioasă, nu trebuie să întrerupă alăptarea, deoarece laptele matern va proteja corpul copilului de orice amenințare.

Totodată, o altă întrebare frecventă este: ce medicamente sunt permise în alaptare? Cele mai multe medicamente sunt permise în perioada în care mama își hrănește copilul la sân, însă, înainte de a începe orice tratament medicamentos, este bine ca mămicile să se consulte cu un medic pediatru.

Mai are laptele matern valoare nutrițională după șase luni?

Majoritatea specialiștilor și organizațiilor de sănătate recomandă alăptarea exclusiv la sân timp de șase luni, dar și după ce începe diversificarea.

Laptele matern conține proteine, grăsimi, carbohidrați, vitamine și minerale suficiente pentru nevoile nutriționale de până la vârsta de șase luni. Însă, după această vârstă, nevoia de energie și nutrienți a unui sugar începe să depășească aportul oferit de laptele matern, iar alimentele complementare sunt necesare pentru a satisface aceste nevoi.

Prin urmare, laptele matern nu își pierde valoarea nutrițională după vârsta de șase luni, ci nu mai este suficient, ca singur aliment, pentru hrănirea optimă a bebelușului.

Alăptarea este o modalitate frumoasă de a avea grijă de nou-născut, de a-l ajuta să crească și să se dezvolte, dar și de a crea o legătură puternică părinte-copil. Cu toate că nu e lipsită de provocări, alăptarea este recomandată pentru bunăstarea bebelușului, dar și a mamei.

Sursă foto: Pexels

Resurse:

https://www.who.int/health-topics/breastfeeding#

https://www.cdc.gov/breastfeeding/faq/index.htm

https://www.webmd.com/parenting/baby/nursing-basics

https://www.healthdirect.gov.au/breastfeeding-your-baby

https://www.nhs.uk/conditions/baby/breastfeeding-and-bottle-feeding/breastfeeding/the-first-few-days/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *